Trebuia sa ajung si la subiectul asta candva. O fac acum inspirat de faptul ca Dilema Veche abordeaza subiectul in numarul din 16 Nov. 2007, dar si in contextul sustinerii tezei mele de doctorat.
Care e situatia acum? Diplomele de licenta se iau pe bani (nu mita, sa nu fiu inteles gresit... ci se platesc taxe de studii la facultati fantoma, cu diplome de absolvire, din pacate, recunoscute). Masterat face cine vrea, pentru ca deja numarul de locuri pentru studii de acest nivel este aproape egal cu numarul de absolventi de universitate; bineinteles si aici se aplica regula dai un ban si iei hartia-diploma. Nici la doctorat lucrurile nu stau bine: poti sa il faci pe la vreo universitate fara nume, unde criteriile propuse de minister sunt niste legende, despre care se stie ca exista dar care nu au fost vazute vreodata. Si oricum daca aceste criterii devin o amenintare serioasa, se face imediat ceva ca sa se indeplineasca (ai nevoie de articole? foarte bine, scoatem 2000 de articole in revista universitatii, care are un tiraj de 5 exemplare, si pe care nu o citeste nimeni, dar care e recunoscuta de Minister). Din pacate, la toate nivelele de studii, aceasta amenintare pare sa se extinda. Inclusiv la noi in Universitate sunt oamenii care isi fac studiile cum apuca: pana la licenta mai copiaza, apoi se duc la un master cu taxa sau folosesc diverse relatii (boala societatii romanesti: pilele) pentru a termina unul normal, si, in fine, la doctorat se inscriu si incep sa plagieze, sau sa scrie articole obscure, la conferinte obscure, de doi lei, sau, daca scriu ceva cat de cat ok, sa il tot reia in cat mai multe alte lucrari (fara a cita rezultatul original). Din punctul asta de vedere ma bucur ca LNCS nu mai e indexat ISI, pentru ca se ajunsese la situatia de a se edita volume pentru tot felul de conferinte dubioase, in care se publicau articole cu continut mai mult decat indoielnic.
Am vazut studenti care nu meritau sa fie in anul 1 de facultate terminand facultatea. Oameni care au terminat masterul desi nu intelegeau nici macar definitiile din unele cursuri. Am vazut oameni pentru care toate studiile au fost o impostura: un teatru ieftin in care miza era sa para destepti, doar doar vor trece mai usor, vor lua note mai mari; multi reusesc (oare de ce?). Au fost si vor fi multe teze de doctorat fara continut care au fost acceptate, unele chiar au primit distinctii; nu aveau continut, dar au facut toate actele cum trebuie, au respectat toate formularele. Premiile pentru cercetatori sunt acordate unor oameni care nu ar rezista intr-un mediu competitiv adevarat; romanii care lucreaza in cercetare afara, in astfel de medii, sunt practic neglijati. Finantarea in cercetare este acordata, dar nimeni nu mai sta sa vada daca aceste granturi se desfasoara conform planului propus. Sunt oameni care au castigat grant dupa grant, dar care nu au dus nici unul la bun sfarsit de facto, ci doar pe hartie.
Nu propun nici o solutie. Pentru ca nu vad vreuna, in momentul asta. Tot ce poti face e sa iti salvezi tu singur "sufletul": sa nu te amesteci in noroi. Ca prof ar trebui sa incerci sa faci ore cat mai bune, sa fii cat mai la curent cu ce se face in alte universitati, sa stabilesti criterii de promovare care sa nu fie la indemana impostorilor. Ca cercetator lucrurile stau mai simplu: trebuie sa incerci sa iti diseminezi munca in medii adevarate, neviciate (jurnale si conferinte respectate, la edituri cu nume). Ca student e cel mai greu: pe langa piedicile pe care ti le pune sistemul, trebuie sa incerci sa nu te murdaresti cu ce e in jurul tau. E greu sa fii respectat cand iesi dintr-un sistem care produce in mare parte mizerie.
Care e situatia acum? Diplomele de licenta se iau pe bani (nu mita, sa nu fiu inteles gresit... ci se platesc taxe de studii la facultati fantoma, cu diplome de absolvire, din pacate, recunoscute). Masterat face cine vrea, pentru ca deja numarul de locuri pentru studii de acest nivel este aproape egal cu numarul de absolventi de universitate; bineinteles si aici se aplica regula dai un ban si iei hartia-diploma. Nici la doctorat lucrurile nu stau bine: poti sa il faci pe la vreo universitate fara nume, unde criteriile propuse de minister sunt niste legende, despre care se stie ca exista dar care nu au fost vazute vreodata. Si oricum daca aceste criterii devin o amenintare serioasa, se face imediat ceva ca sa se indeplineasca (ai nevoie de articole? foarte bine, scoatem 2000 de articole in revista universitatii, care are un tiraj de 5 exemplare, si pe care nu o citeste nimeni, dar care e recunoscuta de Minister). Din pacate, la toate nivelele de studii, aceasta amenintare pare sa se extinda. Inclusiv la noi in Universitate sunt oamenii care isi fac studiile cum apuca: pana la licenta mai copiaza, apoi se duc la un master cu taxa sau folosesc diverse relatii (boala societatii romanesti: pilele) pentru a termina unul normal, si, in fine, la doctorat se inscriu si incep sa plagieze, sau sa scrie articole obscure, la conferinte obscure, de doi lei, sau, daca scriu ceva cat de cat ok, sa il tot reia in cat mai multe alte lucrari (fara a cita rezultatul original). Din punctul asta de vedere ma bucur ca LNCS nu mai e indexat ISI, pentru ca se ajunsese la situatia de a se edita volume pentru tot felul de conferinte dubioase, in care se publicau articole cu continut mai mult decat indoielnic.
Am vazut studenti care nu meritau sa fie in anul 1 de facultate terminand facultatea. Oameni care au terminat masterul desi nu intelegeau nici macar definitiile din unele cursuri. Am vazut oameni pentru care toate studiile au fost o impostura: un teatru ieftin in care miza era sa para destepti, doar doar vor trece mai usor, vor lua note mai mari; multi reusesc (oare de ce?). Au fost si vor fi multe teze de doctorat fara continut care au fost acceptate, unele chiar au primit distinctii; nu aveau continut, dar au facut toate actele cum trebuie, au respectat toate formularele. Premiile pentru cercetatori sunt acordate unor oameni care nu ar rezista intr-un mediu competitiv adevarat; romanii care lucreaza in cercetare afara, in astfel de medii, sunt practic neglijati. Finantarea in cercetare este acordata, dar nimeni nu mai sta sa vada daca aceste granturi se desfasoara conform planului propus. Sunt oameni care au castigat grant dupa grant, dar care nu au dus nici unul la bun sfarsit de facto, ci doar pe hartie.
Nu propun nici o solutie. Pentru ca nu vad vreuna, in momentul asta. Tot ce poti face e sa iti salvezi tu singur "sufletul": sa nu te amesteci in noroi. Ca prof ar trebui sa incerci sa faci ore cat mai bune, sa fii cat mai la curent cu ce se face in alte universitati, sa stabilesti criterii de promovare care sa nu fie la indemana impostorilor. Ca cercetator lucrurile stau mai simplu: trebuie sa incerci sa iti diseminezi munca in medii adevarate, neviciate (jurnale si conferinte respectate, la edituri cu nume). Ca student e cel mai greu: pe langa piedicile pe care ti le pune sistemul, trebuie sa incerci sa nu te murdaresti cu ce e in jurul tau. E greu sa fii respectat cand iesi dintr-un sistem care produce in mare parte mizerie.
