Ce inseamna sa faci un articol atunci cand nu ai nici o treaba cu fenomenul... Un tanar matematician roman a renuntat la Universitatea Princeton pentru a reveni la Universitatea Cuza din Iasi. Foarte bine, si mult succes la noua facultate. De aici pana la ce se scrie in articol e insa drum lung.
In primul rand, din cate stiu eu, studentii aplica pentru burse in afara, dau teste, etc. Ei trimit cereri de admitere la anumite universitati, care ii primesc sau nu, cu bursa sau fara, si dupa ce primesc toate rezultatele aleg unde vor merge. Un fel de examen de admitere. A spune ca Princeton e magulita sa primeasca studentul roman e mai degraba o exprimare exagerata, avand in vedere ca primeste anual studenti de aceeasi valoare de prin toata lumea; a crede asa ceva e naivitate. Poate, totusi, o fi fost vreo exprimare din scrisoarea de acceptare, in care tonul e ultra politicos.
Cauza principala a revenirii studentului este ca nu s-a adaptat la Princeton. Scurt. Din diverse motive, pe care le explica el in articol. Totusi, pentru asta nu trebuie laudat. Il inteleg, dar nu gasesc nimic laudabil. O tentativa esuata, peste care va trece, sa speram, cu bine. E pacat insa ca nu a incercat sa afle din timp cum e atmosfera la universitatea americana... la urma urmei imi vin in cap patru cinci nume de studenti romani care au terminat mate acolo, putea sa ii intrebe.
Cat despre lauda excesiva a Universitatii din Iasi ce sa mai zic: prima in cercetare dupa standarde internationale, dar nu la matematica sau informatica. Iar declaratia rectorului cu transferul secolului e cel putin penibila.
In concluzie, imi pare rau de student ca nu s-a adaptat la Princeton, imi pare bine ca a ramas aproape de matematica si ca vrea sa reuseasca in continuare, imi pare rau ca toata lumea nu ii spune decat ca e un geniu, ca e briliant, si ca a faptul ca a renuntat la Princeton si a revenit aici e un lucru bun, si, in cele din urma sunt absolut dezamagit de gradul de documentare al ziaristei care a scris articolul.
In primul rand, din cate stiu eu, studentii aplica pentru burse in afara, dau teste, etc. Ei trimit cereri de admitere la anumite universitati, care ii primesc sau nu, cu bursa sau fara, si dupa ce primesc toate rezultatele aleg unde vor merge. Un fel de examen de admitere. A spune ca Princeton e magulita sa primeasca studentul roman e mai degraba o exprimare exagerata, avand in vedere ca primeste anual studenti de aceeasi valoare de prin toata lumea; a crede asa ceva e naivitate. Poate, totusi, o fi fost vreo exprimare din scrisoarea de acceptare, in care tonul e ultra politicos.
Cauza principala a revenirii studentului este ca nu s-a adaptat la Princeton. Scurt. Din diverse motive, pe care le explica el in articol. Totusi, pentru asta nu trebuie laudat. Il inteleg, dar nu gasesc nimic laudabil. O tentativa esuata, peste care va trece, sa speram, cu bine. E pacat insa ca nu a incercat sa afle din timp cum e atmosfera la universitatea americana... la urma urmei imi vin in cap patru cinci nume de studenti romani care au terminat mate acolo, putea sa ii intrebe.
Cat despre lauda excesiva a Universitatii din Iasi ce sa mai zic: prima in cercetare dupa standarde internationale, dar nu la matematica sau informatica. Iar declaratia rectorului cu transferul secolului e cel putin penibila.
In concluzie, imi pare rau de student ca nu s-a adaptat la Princeton, imi pare bine ca a ramas aproape de matematica si ca vrea sa reuseasca in continuare, imi pare rau ca toata lumea nu ii spune decat ca e un geniu, ca e briliant, si ca a faptul ca a renuntat la Princeton si a revenit aici e un lucru bun, si, in cele din urma sunt absolut dezamagit de gradul de documentare al ziaristei care a scris articolul.
